BĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ… care eşti ăla care ai zis eu cu cine votez?

…că şi eu sunt în încurcătură. Nici eu nu ştiu. Habar n-am! Poate reuşeşti să-mi explicit ce ai ales până la urmă. Să mă inspiri. La mine-i greu. De tot. Nu capu’ ci alegerea. De vreo cinşpe ani mă tot gândesc şi mă gândesc... Şi nu am terminat de gândit şi analizat alegerile din duminica orbului din ’92. Tot la alea cu Iliescu sunt. Da’ pastea recente din ’96 le epuizez mai rapid. Într-un cincinal mă hotărăsc cu care escu votez. Dintre toţi trei... îl aleg pe Dinescu. Sau nu.... Este dificil să alegi! În fond ce să alegi!?! Că avem atâtea valori în politică de te cruceşti. Savanţi, oameni învăţaţi, cărturari! De renume mondial, nu d’ăştia vestiţi în două, trei sate. Cert este că politicienii noştri nu sunt ca ai lor. Ca cei din alte ţări. Ai noştri sunt drepţi, cinstiţi, buni. Ai noştri gem datorită grijilor pentru ţară şi pentru popor. Chiar gem! Nu de foame. De bani sau de alte bazaconii. Nici de dulceaţă. Ci de grija noastră. Ei nu sunt ca alţii. Ei nu au şoricu’ gros pe obraz, precum talpa bocancului ostaşului sovietic. Pielea politicienilor este fină, subţire şi rară. Ai noştri roşesc la cea mai mică vorbă urâtă. Ei nu îşi bagă mâna în banii publici. Adică în buzunarul tău şi al meu. Nu-şi bagă nimic, da nimic în noi. Ca să ne ofenseze, cum fack alţii cu votanţii lor. Ei nu sunt hapsâni. Nici ţărani borâţi. Când ajung în Parlament, guvern, primarii, prefecturi sau consilii le dau de grija nia(nu-i grijania lor!)mului lacrimile. De crocodil! Supărat că soacră-sa a mâncat toate legumele din frigider. Ai noştri politicieni nu le place rahatul. Nu ni-l serveşte. Nu umblă în rahat. Vorba cântecului: Nici rahat nu au mâncat nici gura nu le miroase! Ei nu ar trebui exmatriculaţi la pârnaie, mititica, bulău, răcoare sau facultate. Ei merită să zburde liberi ca mieluşeii. Cât despre facultate... 99,75439% sunt profesori universitari, iar 99,75438% sunt doar doctori docenţi. Sunt FLORILE ROMÂNIEI! Care mă inundă efectiv de mândrie şi de optimism. De inundat ce sunt, abia merg pe stradă. De constipat. Constipaţie psihică! Cum eu mă plimb de nebun şi ei crapă (rânza rinichi, ficaţii pancreasul etc.) de grija mea. Ca eu şi tu să ne plimbăm ca doua moime bune de nimic. La tocsouri le sorb fiecare cuvânt. Stau cu binoclul lipit de ecranul TV-ului. De drag dom’le... Contestatarii lor sunt puţini. Cam 0,00000000008%. V-aţi prins că mă pricep la cifre... Puţini contestatari! Derbedei dom’le. Haimanale. Huligani ce mai. Cum să conteşti? Ai noştri sunt morali. Nu au 1439 de feţe, ca şi ciorapi lui Bulă. Ai noştri când ajung la etajele de sssssus, sus, sus... sărăcesc. Rămân fără bani de seminţe. Ei nu prospera ca alţii. Ei nu trec tot ce pot pe numele nevestei. Nu sunt cocriţi, scursuri, libidinoşi, spurcaţi ca alţi. Ei nu sunt neamuri proaste. Nu-s prima generaţie ce nu se scobeşte cu degetul mare de la picior în nas. În locuri publice. Nu sunt escroci, bandiţi, tâlhari sau piraţi instituţionalizaţi. Nici haiduci… Să împrumute ca în codru’,  banul romanului. Cinstea şi corectitudinea este întrupată în ei. Ei nu fug după os să-l ronţăie până îşi ronţăie şi măselele. Cu plombe şi cu carii cu tot. Pupincurismele le sunt necunoscute. Au verticalitate. Nu sunt nevertebrate. Nepotismele nu funcţionează. Nu este la noi ca în alte părţi unde prostu’ sau proasta de nepotusu’ este propulsat de canalia de unchiu sau tăticul. Aici trebuie să fii talentată nu tare’ntată! La noi prostia, cretineala şi hoţia nu s-au conservat mai bine ca păsula cu cârnaţ. La borcan! Ori conservă… tot aia e…                                                                 

- Cum nu vii tu Ţepeş doamne ... Eminescu a trăit alte vremuri. Ai lui nu erau ca ai noştri, ci ca ai lor. Ce sa facă Ţepeş aici? De ar învia ar duce un trai monoton. S-ar plictisi. Ar rămâne fără obiectul muncii. Şomer cu diploma. Pe cine să tragă în ţeapă. Pe preacuvioşii, preacinstiţi, preadrepţii şi preamoralii parlamentari, secretari de stat, primari, prefecţi şi ce-o mai fi???????????????????? Pe cine... Cum pe mine? Eu intru la număr. Politicienii noştri nu merită să-i sperii cu alde Dracula. Ei nu se schimbă după ce prind cheag în funcţie de urli ca apucat „mamăăăăă măiculiţele mele - toate şaptezeci şi patru - ce şi-a schimbat asta năravu’ în câţiva ani. Fură de ar delapida-o şi pe măsa”. Apropo de reprezentantele Evei în teritoriu, despre politicienele mioritice numai superlative. Nici ele nu sunt ca altele. Ele nu calcă în strachini. Nu fac tot feluri de compromisuri sexuale. Nu s-ar călării şi cu strabunicu’ pentru funcţie mare. Ele nu sunt traseiste. D’alea politice desigur… Nu sunt boarfe ca acelea ce salută amabile şoferii. Curvăsăraiul becalian nu reprezintă starea lor de spirit. Ele sunt cuminţele. Ele sunt ca şi călugăriţele. Ele sunt ascete. În ele zace câte o Maică Terezia. Ele nu sunt paraşute. Pe ele nu le cunosc foarte bine partidu’, primăria, parlamentu’, alte instituţii inclusiv portarii, mecanicii de întreţinere, vizitatori ocazionali ce au mutră de ştabi şi pot fi confundaţi. NU SUNT CA ALTELE. Ce muieri dom’le! Filozoafe şi gânditoare. Ăla Chelu’ care zice ca toateslafel mi-a mărturisit că ELE nu se încadrează în tipar. Ele nu alimentează misoginismul. Ele nu merită să fie expediate la cratiţă. Alea din bucătăria puşcăriei evocate anterior. Sunt zânele bune, salvatoarele, cosânzenele noastre şi câte şi mai câte... Cât nu aş mai putea să bat câmpii pe aici... cuvintele îmi sunt prea sărace pentru a-mi descrie sentimentele faţă de ale noastre, faţă de ai noştri. Suntem cuscrii. Ai noştri politicieni ne fac neamuri. Cuscrilor  daca pedalez la mână moartă zece pagini nu mă mai citesc nici ăia trei jumate, care deschid la ordin calculatoru’. Aşa că mă opresc aici. Dar mi-e greu să aleg. Foarte greu…               

P.S. la Post Scriptum mi-am adus aminte de un banc. Doi se ceartă şi unu zice: Să-mi @%^&(*(((&%$$$@!@!#$%%^^& în mata aia politician, proastă, beţivă, stricată, hoaţă şi nemâncată, zice unul. Băăăă tu n-o fă pe mama nemâncată, răspunde ălalaltu’.                            

P.P.S. bancu’ n’are nici o legătură cu politiciencele mioritice.                                           
SSP problema noastră nu este că se fură ci că nu suntem la masa împărţelii, zic gurile rele. 

P.S.S. la ortodocşi se cântă rugăciuni pentru mai marii satelor şi  ai oraşelor. Promit că la prima descindere la biserică o sa cant cu atâta patos de o să mă invite să vizitez exterioru’. 

S.S.S. Era să uit: Ce bine ca la noi eu nu mă pot întreba Cu cine sa votez oare cu hoţul  banditul, escrocul, talharu’ sau cu prostu’ (din vina naturii nu poţi să-i spui hoţ!), neuroni lipsă, tămâie electronică, etc.