Într-o zi de vineri nu am ce face şi mă pune
Nichipercea să-mi iau câmpii înspre Sebiş, cu trenul TGV Arad-Brad.
Tren privatizat. De-al lui Regiotrans SRL Braşov, nu de-a lui CFR Transport
Marfă sau alte bazaconii. Şi aici la transporturi feroviare este ca la ţară, când
întrebi pe vreunul A cui eşti bă ţâcă şi ăla micu’ îţi zice
mândru nevoie mare, cu degetul în nas, A lu’ Oanea lu’ chisăliţă, nu
a lu’ alde Gheoghe perpelitu, Vasile Spartacus sau Petrea mână ruptă. Deci
revenind la tren este DE-AL LUI REGIOTRANS, tren de soi, nu
de-al lu’ Ministerul Transporturilor, cu o budă urât mirositoare la şapte
vagoane. Adică din ăla subvenţionat la greu de stat pe kilometru şi dacă-s doar
doi călători cu tot cu controlori şi mecanic. Mai plin de pretenţii ca broasca
de păduchi mă duc la trenul de Sebiş şi într-adevăr am noroc. Am noroc că mă
împinge naşu’ cu umărul ca să pot să intru în trenul buclucaş. Cu călători
gârlă, înghesuiţi ca sardelele, pe scaune, pe culoar, la bagaje, în bagaje, pe
geamuri, sub geamuri… Sugeţi burta râtanilor ca să încapă lumea! parcă
ar vrea să urle nănaşul pe cei cu pântecele pline cu mâncare, mai ceva ca
geamantanul de duminică seara. Vădit obidit renunţă să mai controleze bilete.
Probabil de frică să nu ia vreo scatoalcă peste ceafa lată de la nemulţumiţi.
Adevăru-i că şi călătorii au vina lor. Au venit ca la primit haine gratis şi
alte cadouri de mâncat şi de băut. Pe de-a moaca! Nu pe lovele. Au umplut toate
cele două vagoane ale mijlocului de locomoţie. Nu-i aşa tot timpu’,
îmi şopteşte o bătrânică. Doar dimineaţa şi seara în zilele de luni,
marţi, miercuri, joi, vineri şi duminică, în rest călătoreşti lejer. Dacă vii
sâmbăta să te plimbi cu el, o să-ţi placă mult! Îmi dă o veste bună,
cum că o să coboare lume multă la Sântana. Vestea proastă era că urcă de două
ori mai mulţi călători. Oricum dacă eşti rapid …HAŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢ! Te-ai
repezit la locul gol şi eşti boier şef. HAŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢ pe naiba… n-am prins
nimic că-s cam bleg. Mă luară toate ameţelile şi transpiraţiile posibile şi
imposibile. Trenul hurducăia de parcă se certa cu toate căile ferate. Aşteptam
cu groaza-n oase ca să ne anunţe că s-a stricat hârbu’ şi că trebuie să
împingem bomba de pe şine până la Sebiş, dacă nu vrem să ne de-a jos … Dar am
scăpat! Adevărul este că dacă stau să mă gândesc oarecum îi înţeleg pe mahării
ăştia de la Regiotrans. Au nevoie de bani, nu de vagoane în plus. Trenul foamei
nu este al flămânzilor, ci al bucătarilor. Cui nu-i convine…perpedes cu adidaşi
noi. Că în fond cu puţină înţelegere, călătorii s-ar putea înghesui într-un
singur vagon sau chiar în locomotivă. Dar să ştiţi că înghesuiala nu-i bună.
Poate provoca dezechilibre. Bunăoară un fante de vreo 50 de ani era să dea
ortu’ popii. Taman în tren! De la înghesuială se înroşise omu’ ca o piparcă de capia
sau ardei roşu. Şi transpira cu toată pielea şi cu tot aplombu’. Mă luase
o milă de mi-au dat lacrimile de mila lui. Cauza dezechilibrelor ţăranului era
o jună care din cauza înghesuielii stătea prea aproape de transpiriciul nostru,
ud leoarcă şi zâmbitor nevoie mare cu toţi cei patru dinţi din gură, doritor de
conversaţii cu fata. Care s-a dovedit un coşmar pentru omul nostru. Săracul din
cauza ăstora, cu Transul lor cu tot, o fi visat urât vreo trei săptămâni cu
tânăra necunoscută. Mă întreb dacă făcea infarct îl plăteau firma ca pe unul
bun?!? Îi dă cineva despăgubiri pentru stresul îndurat, pentru efortul depus în
urmărirea fetişcanei care se tot muta de acolo-colo şi râdea fără milă de
îndrăgostitul nostru. Săracu… Eu ţin cu el! Nu-i dus cu trenu’. Nici cu
scăfârlia! Regiotrans a băgat prea multe vagoane. Braşoveni bătuţi în cap! Dacă
erau mai puţine juna nu avea unde să de-a bir cu fugiţi şi să-i râdă ironic în
nasul pretendentului, roşu ca roşia roşie. Cred că iar m-am împotmolit! Nu mai
ştiu ce pretenţii să am de la directorul general Regiotrans. Să cer pentru mine
în egoismul meu murdar şapte vagoane sau să mă gândesc la aproapele meu
săracul, care are nevoie de cât mai puţin spaţiu pentru a se holba nestingherit
şi a vorbi de unul singur fără să fie batjocorit pentru hobby-ul lui. Una peste
alta invit tot patronatul să meargă cu trenul nostru înspre Sebiş. Îi duc eu
gratis. Dacă nu crapă rânza în ei sau nu-i omoară călătorii – altfel oameni
calmi, împăcaţi cu situaţia, cu trenul şi cu naşii chiar dacă mai mârâiau câte
una – o să le explic faptul că le rămân bani de rahat şi dacă mai adaugă nişte
vagoane în plus. Da’ poate sunt prea grei de cap să înţeleagă aşa că mi-am
îngăduit o mică furăciune de pe net unde am găsit următoarea poezie: Valorile
compensaţiei acordate pentru pachetul minim social sunt de 57,357 lei pe mia de
călători-km şi 18.174,65 lei pe mia de tren-km la trenurile InterRegio,
respectiv de 251,225 lei pe mia de călători-km şi 18.174,65 lei pe mia de
tren-km la trenurile Regio. Din câte ştiam eu se plăteşte totuşi la
kilometru, că băieţii de la minister trebuie să facă şi ei afaceri săracii, că
au copii mulţi şi flămânzii fiecare. Şi atunci în cârdăşie cu patronii îşi fac
firme de dus oameni. La groapă! Cât mai rapid. De la nervi şi stat în picioare.
Aştept reacţia ăstora de la Regiotrans. Până la Paştele Cailor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu