Declarație de deces!

Este de jale și de plânset ca-n filmele indiene... Prin prezenta anunț oficial, cu mare durere în suflet, că pagina de feisbuc a blogului a murit după o scurtă și grea suferință. Îndurerată și jalnică asistență, în calitate de conducător al ceremoniei de înmormântare, pot să vă spun că viața virtuală a fost una dificilă pentru defunctă. Încă de la naştere lumea virtuală i-a fost indiferentă. Societatea online i-a fost ostilă. Decedata pagină se aștepta să fie luată în brațe de toate site-urile. Și-a propus, când a văzut lumina calculatorului, să facă milioane de vizualizări, de distribuiri, să fie un stâlp al societății virtuale. Cu sute de mii de prieteni… să fie admirată la lumina reflectoarelor virtuale mai ceva ca o proastă ce înjură pe la TV. Când colo… nimic. Nula glorie! O mână de prieteni, împovărați cu grijile lor virtuale. Câteva sute acolo… Pe care i-a cam durut în paişpe de toate postările de pe pagină ce-i drept slabă precum scheletul din laboratorul de anatomie. Pagina s-a simțit mai singură ca un claustrofob blocat în lift. Începutul depresiei virtuale i-a fost accentuat în condițiile în care o poză (cu subsemnatul!) amărâtă (doar poza, nu și eu!), scăpată din greșeală de la zoo pe străzile netului taman de către cei care au ținut pagina în viață, a strâns mai multe vizualizări, comentarii și distribuiri decât toate celelalte postări la un loc. (Ahhhhhhhhh… Michiiiii…. Michiiiii… ARZĂTE-AR FOCU GHENEI… cu tot cu TEO, că voi sunteți de vină tâlhari afurisiți…) Este adevărat că cel care i-a dat viață paginii nu a fost un părinte bun, neglijând-o și rugând pe te miri cine să posteze, ca pagina să nu dea ortul popii. Astfel a scăpat liber și acel fotovirus, care deși omorât cu medicamentul magic dilite a lăsat urme adânci în sănătatea psiho-virtuală a paginii. Dezamăgire peste care nu a putut trece. Puținii prieteni care din politețe și complezență au susținut-o nu au putut face nimic. Ca într-o tragedie antică, pagina s-a hotărât să moară. Să părăsească această lume și să treacă în neființă, în lumea celor adormiți întru deconectare. Decât să trăiesc ca urzicile, unde se ascund toți cei aflați la nevoie care nu au păpușoi la dispoziție mai bine mor precum un trandafir… și-a zis pagina. Pentru ea viața virtuală nu mai avea nici un sens. Singurătatea și indiferența semenilor săi, a feisbucanilor, au asasinat-o. Oricum feisbucul este mai sărac, iar Mark Zuckerberg în doliu. Nemângâiat și neconsolat. Prohodul va avea loc cât de curând, concomitent cu suicidul paginii, iar pomana și pomenirea ei se va da periodic pe blogul personal. Care-i la fel de veșnic precum râia. Cât despre pagină.. să-i fie deconectarea uşoară. Aştept funerarii naţionale pe net şi la TV mai ceva ca la Zăvoranca, cu transmisii în direct, cu ţipete, urlete sfâşietoare şi batăi între fani!

P.S. Înmormântarea va avea loc totuşi joi, pentru ca defuncta să fie bine privegheată! Să-i fie adormirea veşnică...