Am auzit că plagiatul se pedepseşte cu moartea! Intelectuală. Cică nu mai
ai voie să iei de pe net. Nu mai zic nimic de dottore Ponta, că-i fumată de mult şi mă înjură încă o dată toți vecinii fani Iliescu. Dar nu pot să nu remarc faptul că rămânem fără de
doctori. Legiuitorii nu realizează că fără copy
paste nu are rost cercetarea. Ei nu ştiu că cercetarea funcţionează ca o
mare familie. Face mamaia o oală cu sarmale și le mănâncă toți cu mâna, fără remuşcări, direct din oală. După ce oamenii
se satură şi îşi umflă burţile, de poți omorî puricele pe
ele de tari ce sunt şi-i spălată oala, nimeni nu mai ştie cine a făcut
sarmalele, dar toată lumea este mulţumită. Asta este toată filozofia. Dacă
scrie unul o carte, scrisă anterior prin Franţa, omul o dă mai departe. Că vrea,
că nu vrea, că ştie sau nu, franţuzul o multiplică! Ajunge la ai noştri. Şi
cartea şi informaţia şi titlul de doctor mioritic genial cu doctorat. Egoismul
lipseşte aici. Dacă eu sunt doctor de ce să nu fie şi alţii? Că doar nu le dau
bani din propriul meu cufăr. Toată lumea trebuie să trăiască. Cu vânătoarea
asta de vrăjitoare plagiate ajungem rău de tot. O să fim coada Europei cu doi
doctori într-un judeţ. Şi atunci de unde specialişti care să inventeze roabe
spaţiale dacă tu strici ca şi stat român xeroxurile. Atenţie!!!! Doctorat ai
dacă aduci niscaiva inovaţii într-un anumit domeniu al cercetării. Păi vă daţi
seama că la noi aproape în fiecare sat există vreun doctor în matematică sau
geografie. Vreo 277 au descoperit numai între 2010-2015 teoria relativităţii…
Şi asta doar la ţară! Vă închipuiţi ce-i prin alte părţi. La oraş ce să mai
vorbim… cartiere de doctori. Este adevărat că-s mici, dar dacă le asiguri
condiţii ele cresc. Şi chiar erau condiţii! O lucrare făcea pui conform
dictonului Azi la CEC un leu de pui, mâine el va face pui! Dar cloşca cu
pui de aur se duce pe apa sâmbetei. Au asasinat-o distrugătorii de cultură. Au
mâncat-o supă. Ne-au omorât astfel cercetarea. Cine mai ia doctoratul în
istorie… Bunică-mea! Cui mai zicem dom
doctor? Mai zicem dacă mergem la spital, cu diaree sau cu mâna ruptă. La
naiba, prefer să zic asta sănătos tun, că mi-e frică de injecţii. Ca turcii pe
vremuri, doctorii puteau fi câtă frunză şi iarbă. Nici China cu Beijingul lor
cu tot nu avea mai mulţi ca noi. Dar aşa cercetarea românească este în
prăpastie. În haos. Cu programele lor de depistare a plagiatului o să avem doar
un doctor la patru judeţe. Puţin! Foarte puţin…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu