Realizez și eu într-un final ca politicienii ăștia chiar se cred salvatorii României.
Degeaba luminile mele imaginare prin biserici, pentru rupere de mâini cu tot cu
picioare si pentru epidemii de păduchi flămânzi pe capurile lor. Și daca-s
pleșuvi dăia cu circa 3 fire de par. În nas, nu pe chelie. Nu contează. Cert este că visez degeaba
la păduchi de soi care să stea și pe chelie fără să răcească. Nu se prind
gândurile mele rele și clevetirile dușmănoase de ei... Nu au cum. Personal pot
jindui, ca forma de pedeapsă divină, după maxim un sughiț obosit după o ladă de bere și
17 mititei înghițiți hulpav la finele unei vizite de lucru la țară, unde
toate-s gratis când vin vedetele. Eventual o râgâiala fără împletire de mațe,
rezultatul afuriseniilor mormăite zilnic de subsemnatul (cu excepția zilei de joi că aduce ghinion!) între orele 17-23. Politicienii nu pot fi pedepsiți! Sunt
infailibili. Pentru că-s inocenți. Încredințați până în măduva oaselor că sunt
Corado Catani variantă valahă. Robin Hood de Ferentari! Deci sunt nevinovați ca
orătăniile ce fierb în oala cu supă, păcălite de proprietar că o să fie tunse
și frezate cu cuțitul. Babele astea comuniste și puiuții lor neobolșevici sunt
ferm convinse ca fără ei țara s-ar duce de râpă. Cu noi cu tot. Că sunt la fel
de indispensabili ca și indispensabilii la minus nuștiucâte grade Celsius, când
fuga disperată cu pantalonii în vine la WC-ul improvizat în tufiș devine o
adevărată aventură.
Cu sau fără burți proletare, ei sunt cu adevărați încredințați
că singura șansă a propășirii neamului sunt taman ei. Las că o să curăț eu țara de bandiți... (mă rog instituțiile,
orașul, satul, cătunul, cârciuma, birtul) Moarte
lichelelor, paraziților, păduchilor. Are neica ac de cojocul vostru. Ce să
se prindă vreunul!? Nu au viteză. Că-s depășiți precum mobra sovietică în
comparație cu supersonicele de realitățile înconjurătoare. La congresele
naționale ale găștilor politice sau la conferințele de presă se bat cu
cărămida-n piept, cu ochii bulbucați (apropo de WC, de lipsa mare și de
constipație) transpirați toți de emoții, de indignare și de promisiuni
scrâșnite printre dinții rămași în viață că până aici le-a fost ălorlalți. Că
este vremea curățeniei generale. Mie istericalele astea îmi produc o așa compasiune
că mai îmi vine să le fac cinste cu un cosciug și un loc la cimitir. Dar nu
asta este neapărat problema că băieții de stil vechi - da vechi tată - o să
trebuiască proptiți cu propte de lemn când zâmbesc strâmb și gâb la aparatele
foto sau când sunt la pupitru. În fond știe toată lumea bancul cu străbunica de
150 de ani a lui Bulă.... Bulă este prins la școală că nu a învățat.
- De ce nu ai învățat neghiobule! zice
profesoara.
- A murit aia bătrână acum patru zile, se
scuză Bulă
- Minți! Am văzut-o ieri la amiază zâmbind
poștașului în geam, mârâi profesoara (probabil profă de vietnameză).
- Aaaaaaaaaaa... am proptit-o eu cu tata în
fereastră, că a venit poștașul cu pensia....
Ăsta-i
bancu! Nimeni nu este deranjat că a proptit Bulă bătrâna în geam. Dimpotrivă.
Problema este că proptiții ăștia țin locul ocupat. Și nicidecum locul de veci.
Dar să revenim la angajamentele luate în fața națiunii. La fiecare rotativă
guvernamentală aceleași fețe hotărâte să rupă hemoroizii corupților, aceleași
discursuri mai tăioase ca și sudalmele din birturile sătești, aceleași
tipologii de parcă s-a stricat xeroxul... Sincer oamenii sunt așa de bine
intenționați, că dacă aș fi față-n față cu ei mi-ar fi rușine să le distrug
iluziile. Ce naiba aș putea să le zic ca să nu facă oamenii nici infarct, nici
urât în izmenele din subordine. În fond foștii uteciști s-au schimbat. S-au
adaptat la democrație. Nu mai citesc seara Omagiu
conducătorului iubit, în picioare cu un zâmbet musai fericit de la o ureche
la alta, ci Construcții europene
contemporane scrise de francezi, nemți și britanici. Formula dragi tovarăși este azi un sincer dragi concetățeni, ascuțita luptă de clasă a devenit lupta împotriva corupției, societatea multilateral dezvoltată a
fost substituită de aparatul democratic,
vizitele de lucru reprezintă munca de
teren etc. Băieții chiar le știu în teorie cu principiile democratice mai
bine ca noua generație. Și atunci care-i problema dacă fiecare are dreptul la o
nouă șansă? Păi problema este că dacă mergi în club hause cu o junioară cu
cinci ani mai tânără decât pomenita străbunică a lui Bulă, oricât ai vrea
nimeni nu va râvni la nurii ei, oricât i-ai face freza, tot cheală rămâne și
chiar de o îmbraci cu blugi și geacă tot nu sare pe muzică hause două ore
într-un picior. Poate îngâna cel mult o manea obosită, stând pe scaun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu