Paște fericit!

        Homo seculus modernus... Specimenul este mai aproape de club sau de mall decât de biserică. Paștele, pentru mulți și mărunți, este un bun prilej de porceală cu bere, votcă și miel. Și cu ouă! Era să uit ouăle. Cu sau fără, credincioși și credincioase se bucură de mama focului prin cluburi, cu o înaltă trăire spirituală, cugetând îndelung la probleme de antropologie religioasă. Paștele se sărbătorește cu muzică hause! În fond tot cântece sunt și ele și pricesnele. Fără un pic de petrecere de vreo trei zile și o beție crâncenă parcă nici nu a înviat Mântuitorul. Cu sau fără miel trebuie să fie făcută de oaie. Băăăă... ce m-am distrat de Paște… M-am îmbătat de m-au dus ăștia cu roaba acasă… Nu roaba de zidărie, ci roabele alea de pe acolo… După un post îndelung, de vreo câteva zile, este permis un păhărel de tărie. Un păhărel de câteva litri.

        Dacă nu-s bani de club și nici nu se poate sări gardul, ca să driblezi plata la intrare, este bine și acasă. Te distrezi… Fripturică, 17 ouă, cinci castroane de ciorbă, 80 de chiftele și ești om. Cu ficatul pe moarte, pios până-n măduva oaselor, se poate zice: Hristos a înviat! Damigeana cu 49 de litri de vin trebuie golită că ce-i pe fund este de dușmănie și nu poți sărbătorii sfintele sărbători supărat pe lume. Ce vreți? Dușmănie? Să îți faci păcate? La beție ești prieten cu cei mai mari dușmani. Ăștia mai pocăiți nu consumă alcool. Dacă nu-i de dat pe gât cu bere din belșug, bună-i și coca-cola. Așa că se substituie clubul cu Lidl, Kaufland și mall-urile din oraș. Un fel de furie creștină a cumpărăturilor. Sau mă rog… cretină! Este sigur că magazinele astea nu dau astea faliment de Paște.                 

        După umplerea tuturor cavităților unde intră mâncare urmează printre râgâieli etapa lamentărilor: Nu-i nici Paștele ceea ce a fost odată… Dom’le pe vremea noastră acum o sută de ani era altfel… După care se depistează vinovații. Vinovată este de obicei Uniunea Europeană. Și globalizarea. Au stricat Paștele. Din cauza ăstora nu se mai prea merge la biserică. Oricum sărbătorim și ne bucurăm mâncând și bând. Asta-i în fond esența Paștelui. Bucuria! Omul este bucuros cu mațul plin și fericit cu capul doldora de lichide. Eu unul am de gând să înfulec o cisternă de ouă, o turmă de miei și promit să nu mai beau apă decât săptămâna viitoare. Ce Dumnezeu… odată vine Paștele!