Deunăzi am făcut un fel de şedinţă. Sătească. Cu câţiva amici. Subiectul trata faptul că românii când ies afară din ţară devin al naibi de civilizaţi. Şi discuţia a fost la fel de civilizată. Cu vorbe porcoase din belşug. Grele. Ţi se zburlea păru’n creştet şi de aveai freză doar în poza de buletin de la paisprezece ani. Ce s-o mai lungim… După cum spuneam un taifas ordinar. Unul banal...
Amicul X duce pe unu dincolo. Desigur nu este vorba de celălalt tărâm. L-a dus cu maşina. Îl transportă înspre Occident. Ăsta mâncă seminţe în maşină cu poftă. De parcă nu mâncase de vreo câţiva ani. Rodea ca un porc cu pene. Tolerant pentru că luse banii de la călător şoferul nostru îl lasă să îşi spargă dinţii. Ajuns în vamă călătorul deschide tacticos uşa şi aruncă cu o jenă maximă pe jos cojile. La marginea şoselei. Câţiva pumni! Cam aşa se gândea şi şoferul că ar trebui să-i îndese pe cocoaşă idiotului. În Austria îl vede pe mârlan că a nu-i mai sunt antipatice coşurile de gunoi. Îl intreabă:
-
De ce nu le
arunci şi acum?
-
La aştia? Cum să
arunc pe geam… Ăştia’s civilizaţi, grăi maţafoiu.
-
Să-ţi %^^&*()()_+_#$#$%^&(()_)P_^%
de bou. Ţie şi la tot nemu’… îi ură cu dragoste şoferu’ nostru.
Numitul Y,
prieten comun, rămâne fără bani în Franţa. Întreabă un cerşetor francez unde-s
românii şi ăla îl trimite prin semen în pădure. Codru-i frate cu românu’ şi în
Franţa. Un’ să stea? Probabil dormeau prin pomi băieţii. Scutura-i copacu şi
cădeau precum perele. Parcă-i aud pe francezi: Ia uite ce producţie de români la hectar anu’ ăsta. A fost un an
bun.Uite ce graşi şi copţi sunt! Omu orbecăie prin codru, se sperie un pic
dar nu se rătăceşte aiurea. Are noroc. La ghidat înspre ai noştri mirosul de rahat. L-a îndrumat mai bine ca busola. Cu traseul marcat de yiare şi reviste pe post de hârtie igienică ajunge la români, găseste nişte
arădeni, face rost de bani şi ajunge acasă. Ca-n filme! De nu l-aş cunoaşte nu
credeam o iotă. Bine… amicul nu a fost recunoscător produselor digestiei. În
loc de bogdaproste vociferează şi azi la adresa pădurăreţilor şi a teritoriului marcat cu
fecale.
Numitul W
povesteşte şi el că prin Elveţia aruncă unul de-al nostru o hârtiuţă pe geam.
La primul semafor o recuperază. Un elveţian milos îi aduce pachetul. După care îl salută
apreciativ. Adică îi bate obrazul. Ăsta să crape de ruşine. Roşeşte, se bâlbâie,
se umflă, se foieşte, bagă probabil duma cum că trebuie să se grăbească cu maşina la tramvai şi
dă bir cu fugiţii. Sperând să-l mai vadă pe helvet când o muri moartea. Mai aud
cam aceleaşi variante cu sticle de bere prin Germania sau cu un pachet de
ţigări naiba mai ştie pe unde…
După cleveteli s-au etalat concluziile. Picante. Comentariile povestitorilor ar putea fi sintetizate astfel: &%#)(?===?)?=(/&%¤%#¤”¤”¤&##&##%&(#(¤)(%/(?=*)=*?==)%(¤/#&¤/%()&=/?(*)(?/=&)%(¤/#&&&¤:%))=)=?=?)(/&%%¤#””!#¤%&(/()(/&/%¤##¤%&&/()==(/&%%¤##””!”#””#”##¤¤%&/())=)==))/&(/&/#/%¤”%)/=()=*?=*??=#”!”#”(*?*=?=)(/&&%#¤”#!”#¤%&/(/(=)?=*
“##¤%&/())=)=?=?)(/&%%¤#””!#¤%&(/()(/&/%¤##¤%&&/()==(/&%%¤##””!”#””#”##¤¤%&/())=)==))/&(/&/#/%¤”%)/=()=*?=*??=#”!”#”(*?*=?=)(/&&%#¤”#!”#¤%&/(/(=)?=*))=)=?=?)(/&%%¤#””!#¤%&(/()(/&/%¤##¤%&&/()==(/&%%¤##””!”#””#”##¤¤%&/())=)==))/&(/&/#/%¤”%)/=()=*?=*??=#”!”#”(*?*=?=)(/&&%#¤”#!”#¤%&/(/(=)?=*
şi aşa mai departe vreo 15-20 de minute bune. Bune de tot. Mirifice chiar…
Cert este că ai
mei sunt convinşi că o parte a românilor (parte evalută de fiecare după inima
lui generoasă … unii credeau că toţi, alţii vreo jumate, alţii vreo cinci
milioane…) trebuie educată cu nuiaua. De basseball. Însă exemplul de funcţionare a
păruielii nu a mai fost cel clasic, adică bulanul comunist. Nu s-au uitat înspre trecut, ci spre India. Ziceau că în India
un blond de pe acolo a fost prins pe când fura un măr. Patru poliţişti l-au felicitat cu beţe de
bambus. Se mulau de mai mare dragul. Indisciplinatul urla din toţi rărunchi, ca
din gură de crocodil. Probabil era fericit de mama focului că este vedetă. Blonzii
ceilalţi şi mai fericiţi că nu erau ei
vedete se uitau ca la circ. Zâmbeau de bucurie cu toţi dinţii de parcă au
câştigat un tramvai de cadâne la loz în plic. M-au întrebat ce ar fi dacă s-ar
aplica şi la noi? De dragul civilizaţiei. Dacă pentru o hârtie sau o eliberare
fiziologică nevinovată în natură după vreun pom s-ar da o tonă de beţe de
bambus peste dos ca-n India, atunci la fauna de pe aici s-ar da… Nici nu pot
calcula . Ajung la cifre de ordinul miliardelor. Plus că nu ai atâta forţă de
muncă. De unde atâţia pedepsitori? Îi bagi pe trei schimburi? Plus că
pedepsitorii ar trebui să se pedepsească şi între ei. Ar exista pericolul
apariţiei unei noi rase. Cea a vărgaţilor. Başca mai ne trezim cu conflicte
rasiale. Vărgaţii cu mutre de zebre ar dori puterea. Deci tot mai bune sunt amenzile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu