luni, 13 iunie 2016

Românii devin extrem de civilizaţi când scapă din ţară



         Deunăzi am făcut un fel de şedinţă. Sătească. Cu câţiva amici. Subiectul trata faptul că românii când ies afară din ţară devin al naibi de civilizaţi. Şi discuţia a fost la fel de civilizată. Cu vorbe porcoase din belşug. Grele. Ţi se zburlea păru’n creştet şi de aveai freză doar în poza de buletin de la paisprezece ani. Ce s-o mai lungim… După cum spuneam un taifas ordinar. Unul banal...

        Amicul X duce pe unu dincolo. Desigur nu este vorba de celălalt tărâm. L-a dus cu maşina. Îl transportă înspre Occident. Ăsta mâncă seminţe în maşină cu poftă. De parcă nu mâncase de vreo câţiva ani. Rodea ca un porc cu pene. Tolerant pentru că luse banii de la călător şoferul nostru îl lasă să îşi spargă dinţii. Ajuns în vamă călătorul deschide tacticos uşa şi aruncă cu o jenă maximă pe jos cojile. La marginea şoselei. Câţiva pumni! Cam aşa se gândea şi şoferul că ar trebui să-i îndese pe cocoaşă idiotului. În Austria îl vede pe mârlan că a nu-i mai sunt antipatice coşurile de gunoi. Îl intreabă:
-          De ce nu le arunci şi acum?
-          La aştia? Cum să arunc pe geam… Ăştia’s civilizaţi, grăi maţafoiu.
-          Să-ţi %^^&*()()_+_#$#$%^&(()_)P_^% de bou. Ţie şi la tot nemu’… îi ură cu dragoste şoferu’ nostru.

         Prietenul Z,  cu numeroşi prieteni romi, transporta romi unguri de prin Harghita la lucru prin Ungaria: Băăăă, să mor io dacă nu, pe la noi mergeau vreo trei la WC, patru se uşurau pe afară şi vreo cinci aveau grijă să-i vadă lumea cum se uşurează. Buda aproape că o tencuiau cu lavabil de om. Pe jos… apă, hârtii, ţigări… Cum ajungeau prin Ungaria la budă nu-i mai recunoşteam. Se comportau de parcă erau la teatru. Ştiau să stea la rând civilizaţi, să se spele pe mâini, să arunce hârtiile la coş…

         Numitul Y, prieten comun, rămâne fără bani în Franţa. Întreabă un cerşetor francez unde-s românii şi ăla îl trimite prin semen în pădure. Codru-i frate cu românu’ şi în Franţa. Un’ să stea? Probabil dormeau prin pomi băieţii. Scutura-i copacu şi cădeau precum perele. Parcă-i aud pe francezi: Ia uite ce producţie de români la hectar anu’ ăsta. A fost un an bun.Uite ce graşi şi copţi sunt! Omu orbecăie prin codru, se sperie un pic dar nu se rătăceşte aiurea. Are noroc. La ghidat înspre ai noştri mirosul de rahat. L-a îndrumat mai bine ca busola. Cu traseul marcat de yiare şi reviste pe post de hârtie igienică ajunge la români, găseste nişte arădeni, face rost de bani şi ajunge acasă. Ca-n filme! De nu l-aş cunoaşte nu credeam o iotă. Bine… amicul nu a fost recunoscător produselor digestiei. În loc de bogdaproste vociferează şi azi la adresa pădurăreţilor şi a teritoriului marcat cu fecale.

         Numitul W povesteşte şi el că prin Elveţia aruncă unul de-al nostru o hârtiuţă pe geam. La primul semafor o recuperază. Un elveţian milos îi aduce pachetul. După care îl salută apreciativ. Adică îi bate obrazul. Ăsta să crape de ruşine. Roşeşte, se bâlbâie, se umflă, se foieşte, bagă probabil duma cum că trebuie să se grăbească cu maşina la tramvai şi dă bir cu fugiţii. Sperând să-l mai vadă pe helvet când o muri moartea. Mai aud cam aceleaşi variante cu sticle de bere prin Germania sau cu un pachet de ţigări naiba mai ştie pe unde…

         După cleveteli s-au etalat concluziile. Picante. Comentariile povestitorilor ar putea fi sintetizate astfel: &%#)(?===?)?=(/&%¤%#¤”¤”¤&##&##%&(#(¤)(%/(?=*)=*?==)%(¤/#&¤/%()&=/?(*)(?/=&)%(¤/#&&&¤:%))=)=?=?)(/&%%¤#””!#¤%&(/()(/&/%¤##¤%&&/()==(/&%%¤##””!”#””#”##¤¤%&/())=)==))/&(/&/#/%¤”%)/=()=*?=*??=#”!”#”(*?*=?=)(/&&%#¤”#!”#¤%&/(/(=)?=* “##¤%&/())=)=?=?)(/&%%¤#””!#¤%&(/()(/&/%¤##¤%&&/()==(/&%%¤##””!”#””#”##¤¤%&/())=)==))/&(/&/#/%¤”%)/=()=*?=*??=#”!”#”(*?*=?=)(/&&%#¤”#!”#¤%&/(/(=)?=*))=)=?=?)(/&%%¤#””!#¤%&(/()(/&/%¤##¤%&&/()==(/&%%¤##””!”#””#”##¤¤%&/())=)==))/&(/&/#/%¤”%)/=()=*?=*??=#”!”#”(*?*=?=)(/&&%#¤”#!”#¤%&/(/(=)?=* şi aşa mai departe vreo 15-20 de minute bune. Bune de tot. Mirifice chiar… 

         Cert este că ai mei sunt convinşi că o parte a românilor (parte evalută de fiecare după inima lui generoasă … unii credeau că toţi, alţii vreo jumate, alţii vreo cinci milioane…) trebuie educată cu nuiaua. De basseball. Însă exemplul de funcţionare a păruielii nu a mai fost cel clasic, adică bulanul comunist. Nu s-au uitat înspre trecut, ci spre India. Ziceau că în India un blond de pe acolo a fost prins pe când fura un măr.  Patru poliţişti l-au felicitat cu beţe de bambus. Se mulau de mai mare dragul. Indisciplinatul urla din toţi rărunchi, ca din gură de crocodil. Probabil era fericit de mama focului că este vedetă. Blonzii ceilalţi şi mai  fericiţi că nu erau ei vedete se uitau ca la circ. Zâmbeau de bucurie cu toţi dinţii de parcă au câştigat un tramvai de cadâne la loz în plic. M-au întrebat ce ar fi dacă s-ar aplica şi la noi? De dragul civilizaţiei. Dacă pentru o hârtie sau o eliberare fiziologică nevinovată în natură după vreun pom s-ar da o tonă de beţe de bambus peste dos ca-n India, atunci la fauna de pe aici s-ar da… Nici nu pot calcula . Ajung la cifre de ordinul miliardelor. Plus că nu ai atâta forţă de muncă. De unde atâţia pedepsitori? Îi bagi pe trei schimburi? Plus că pedepsitorii ar trebui să se pedepsească şi între ei. Ar exista pericolul apariţiei unei noi rase. Cea a vărgaţilor. Başca mai ne trezim cu conflicte rasiale. Vărgaţii cu mutre de zebre ar dori puterea. Deci tot mai bune sunt amenzile…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu