Sper ca Kim Iong-un să mă împuşte cu tancurile

        Nu-i respect în democraţie. Toată talpa latră. Să zicem că te ajungi. Conduci bouleni ca mine. Eşti şi tu şerif, şmecher comunal, bos sau bosuleţ. Vrei respect de bulibaşă. De jupân. Pe naiba! Te’njură toţi. Şi dacă nu au auzit de tine. Aşa… din inerţie. Bagă de mamă, morţi, răniţi, neamuri şi vecini de te ia cu streche. Dictator este mai fain. Mai comod. Ţi se pare că neica Dodu Madagascar de la ţară face figuri? L-ai mazilit cât ai zice peşte. I-ai tăiat capu’ râiosului. L-ai facut de râs. Ia să mai meargă aşa pe uliţă indisciplinatul. Să-l vadă toţi. Uite Coreea de Nord. Tot neamul lui Kim sunt papuaşi: Kim Ir-sen, Kim Iong-il, Kim Iong-un… Cum spuneam, Kim peste tot. Ai dracului toţi kimiştii ăştia. Cum ai mârâit ceva te duce Domnul la el. Nu prin credinţă. Nici prin fapte. Prin morgă. În prezent Kim Iong-un bagă-n cocriţi kimicale. Nici neamuri nu mai are. De astea a scăpat prima dată. Reacţie kimică letală. Dăle‘n mă-sa de rubedenii… la toate le fac de petrecanie. Ducă-se pe pustii, şi-a zis Kim.

         Numitul Hyon Yong Chol, şeful armatei, a arătat lipsă de respect faţă de Kim. A moţăit la un eveniment militar. Omu avea 66 de ani. Îl cam căuta moartea pe acasă. Îl mai suna baba cu coasa. Să vadă ce face. Îl controla. Bătrân şi obosit, Hyon a fost cam hain. A adormit când Kim explica de mama focului. Tovărăşeşte. Vorbea de vreo cinci ore. Abia începuse. Era in culmea delirului. Transpirat tot. Când ce să vezi? El turuia şi ăstalaltu’ sforăia. Cum să nu te enervezi? Ce necaz vrei mai mare? Îl înţeleg. Uitati-vă si voi la neveste ce urât fac când se prind că turuie singure. Te-ar executa cu bomba atomică, nu cu un amărât de tun. Kim s-a mulţumit să-l mazilească cu tunu. Nervos şi cătrănit pe Hyon, l-a băgat pe ţeavă. La un tun antiaerian ZPU-4. Cu 8.000 de metri rază de acţiune. Ca să fie sigur că-l nimeresc idioţii de răcani, l-a amplasat la doar 30 de metri. Pac, pac şi la sfârtecat pe Hyon.  Na, ai mierlit-o! Vrei somn? Ia d’aici somnu’ de veci. Să poţi horcăi liniştit, hoaşcă bătrână şi neascultătoare. Adică eu mă zbat să te educ şi pe tine te doare’n… Aşa-ţi trebuie. Măcar nu mai plătesc pensie. Ca să te înveţi minte şi altădată să fii cuminte tovarăşe Hyonel. Să mai te ţii tu de obiceiuri imperialiste, a urlat Kim-un, un tip din fire mai glumeţ.


          Mă gândesc: oare Hyon o fi fost mândru că se jerfeşte pentru ţară? Pentru partid. Pentru Kim. Pentru popor. Hyonică ăsta cred că s-a simţit ca un erou. Parcă-l văd cum stătea fericit în faţa tancului. Să mor io ce bine că mor pentru Kim, şi-a zis el mândru. Plesnea de mândrie. Cu pieptul gol în faţa tunului, zâmbea bucuros. Mă întreb ce-mi face Kim mie dacă află că am zis că mă-sa a sărit gardurile pe la militari. Şi că scotea cartofi din grădină cu grenada. Şi că a bătut găinile cu lanţul. Mă bătea gându să mă mut în Korea de nord. Dacă mă iartă, merg acolo. Dacă nu, am pus-o. pune artileria pe mine. La doi metri şi trageţi cu zece tunuri în zevzecul acela guraliv, parcă-l aud  pe Kim. Se mută naiba acolo. Mergeţi voi. Mie nu-mi plac ZPU-4 astea. Cam hârburi şi cam puţine. Vreau ceva mai mult. Merit mai mult la valoarea mea. Ştiţi ce? Revolv imediat. Fiţi atenţi: Kime… eşti o piticanie grasă, o paraşută politică floanfă, semeni cu un zombi dar eşti mai urât, eşti mai prost ca Zmeu cel prost… şi boilor le-ar fi ruşine să meargă la mall cu tine… de mă-ta nu mai am ce să zic c-am epuizat tot… sper să te spânzure de testicule ăia din Sud… Gata. Destul. Cred că l-am convins că merit să mă împuşte cu toate tancurile din ţară. Ţineţi-mi pumnii!