“Islamul este un cadavru putred care ne otrăvește viețile.”

         De fapt fraza este mult mai dură: “Islamul, această religie absurdă a unui beduin imoral, este un cadavru putred care ne otrăvește viețile.” A rostit-o Mustafa Kemal Ataturk. Ditamai Tata turcilor. Brrrr… Sumbru… Adevăru-i că mă tem de strigoi. Decât să merg pe la morgă, mai bine prin mall. Ce cimitire noaptea? Dacă-n pod merg doar cu toporu, cântând cât mă ține gura de frica de strigoi și vampiri, este lesne de înțeles că nu mă distrez pe la înmormântări. Inițial am crezut că Mustafa Kemal sugerează să ne lăsăm de mâncat cadavre. Că ne otrăvim. Oricum decât otrăveală cu cadavre putrede, mai bine mă otrăvesc cu mici și grătare. Și ciorbică! O oală de 25 de litri îmi este de ajuns. Mă dă gata. Cert este că Ataturk se ține de metafore. Nu știu ce o fi halit el? Curaj pe turc cu caru… Morți și otravă despre islam? Mergea prăjitură cu frișcă… așa de început de secol… Turc cam păcătos. Nu i-a plăcut pe la moschee. Poate pe la cârciumă.

        Oare blândele și suavele creaturi din ISIS știu de el? I-ar lua mau post-morten. Acum, la un secol distanță, turcii belesc ochi la Lumina. Universitatea Lumina. Când nu era se tânguiau: Aprinde-ți efendi Lumina. Haaaaaaiiiii băăăăăăăăăă…. Nu fiți porci… S-avem ceva de popi musulmani… Ultimele tributuri nu le-ați plătit… Am luat țeapă. Aur fals! Și l-ați furat și p-ăla… Am cerut ceva? Turcu plătește… Dați bă Lumină la noi… Numa scandal. Până la urmă turcii s-au săturat de Lumină. S-au obișnuit cu întunericu. Baba-Oarba zi de zi! Erdogan și-a amintit de Kemal. Gata cu pocăința. Anatemă!!! Pune presiune pe București: Stinge-ți bă ghiaurilor Lumina aia. Să fie întuneric. Beznă. Fără bec. Dacă-i vreo unul mai albastru, să nu se vadă decât dacă zâmbește. Doar dinții! Deocamdată pâlpâie. Strică somnu turcului. Se trezește nervos și mahmur. Cum naiba să nu facă scandal?!